Rastignirea lui Iisus, pana unde mergea cruzimea romanilor... Nota Noteaza:

Pana unde mergea cruzimea romanilor?

Chinurile rastignitilor erau infioratoare. Intre ele, cel mai insuportabil era setea, consecinta inevitabila a obostelii, a febrei si mai ales a pierderii considerabile de sange. Rastignitii erau fixati pe, cruce cu ajutorul cuielor, cate unul pentru fiecare mana si pentru fiecare picior. Adesea, amandoua picioarele erau prinse de lemn cu acelasi cui. Pentru sustinerea greutatii trupului, partea verticala a crucii era prevazuta uneori cu un suport special sau cu un calus care consta dintr-un cui mai mare, infipt in asa fel, incat sa vina intre coapsele victimei. Alte ori, rastignitii erau legati de cruce inainte de pironire.

Cununa de spini si batjocorirea Mantuitorului

Acestea, din partea soldatilor lui Pilat urmeaza indata dupa pronuntarea sentintei de condamnare la moarte prin rastignire (Matei XXVII, 27-31; Marcu XV, 16-21; Ioan XIX, 2-3). Scena se petrece dupa flagelarea sau biciuirea lui Iisus.
Flagelarea era un supliciu oribil si infamant, rezervat numai sclavilor si razvratitilor politici. Era o pedeapsa ingrozitoare. Adesea provoca singura moartea victimelor. Domnul a suferit-o in pretoriu, inainte de pronuntarea sentintei de condamnare la moarte pe Cruce. Apoi ostasii L-au desbracat, L-au imbracat cu o hlamida rosie, cum purtau regii si imparatii orientali, I-au pus pe cap o cununa de spini, I-au dat in mana o trestie drept sceptru si, ingenunchind inaintea Lui, isi bateau joc de El, zicand: "Bucura-Te, imparatul Iudeilor! Si scuipandu-L, au luat trestia si-L bateau peste cap. Si dupa ce L-au batjocorit, L-au desbracat de hlamida si L-au imbracat in nainele Sale si L-au dus sa-L rastigneasca".
Soldatii retinusera bine vina capitala imputata lui Iisus: Se considerase regele Iudeilor. Sf. Evanghelist Ioan noteaza ca, dupa pronuntarea sentintei, Pilat poruncise sa se scrie, pe o tablita, motivul pedepsei: "Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor". Prin aceasta, el ironiza pe aceia care-l silisera oarecum sa condamne un nevinovat.
Simtind afrontul, mai marii preotilor i-au cerut sa schimbe inscriptia. Cererea lor mergea insa prea departe si nu convenea deloc lui Pilat. De aceea el le-a raspuns sec: "Ce am scris, am scris". Pilat porunceste asa dar ostasilor sa execute sentinta, dand pe Domnul spre chinuri si moarte. Iata pentru ce numele lui Pontiu Pilat ramane de-a puruati legat de amintirea Sfintelor Patimi si pentru ce intreaga crestinatate repeta, cu durere ori de cate ori rosteste simbolul credintei: "Si s-a rastignit ptentru noi, in zilele lui Pontiu Pilat, si a patimit si s-a ingropat".
Momentul culminant al activitatii pamantesti a Mantuitorului se apropie. El este precedat de "Drumul Crucii" (Via dolorosa), adica de calea strabatuta de Domnul din pretoriu pana la locul rastignirii. Sf. Matei ii consacra un singur verset: "Si iesind afara, au aflat pe un om din Cirene, cu numele Simon. Pe acela l-au silit sa duca Crucea lui (Iisus) " (XXVII, 32).
Sf. Marcu spune acelasi lucru: "Si dupa ce L-au batjocorit, L-au desbracat de porfira si L-au imbracat cu hainele Sale si L-au dus sa-L rastigneasca. Si au silit pe un trecator care venea din tarina, Simon Cirineanul, tatal lui Alexandru si al lui Ruf, ca sa-I duca Crucea" (XV, 20-21).
Sf. Luca, dupa ce istoriseste aceasta scena in cuvinte asemanatoare, adauga: "Si mergea dupa El multime multa de popor si de femei, care se tanguiati si-L plangeau. Si intorcandu-se catre ele, a zis, Iisus: Fiice ale Ierusalimului, nu Ma plangeti pe Mine, ci pe voi si pe copiii vostru Caci iata vin zile, in care vor zice: Fericite sunt cele sterpe si pantecele care n-au nascut si sanii care n-au alaptat. Atunci vor incepe a zice muntilor: Cadeti peste noi, si dealurilor: Acoperiti-ne! ca de fac acestea cu copacul verde, dar cu cel uscat ce va fi? Si duceau cu El pe doi facatori de rele, ca sa-i rastitgneasca impreuna cu El" (XXIII, 26-32).
Iar Sf. Ioan, care nu vrea sa repete cele scrise mai inainte de catre sinoptici, spune, pe scurt: "Si au luat pe Iisus si L-au dus sa-L rastigneasca. Si ducandu-si Crucea, au iesit la locul ce se cheama al Capatanii, care se zice pe evreeste Golgota" (XIX, 16-17). Acestea sunt toate informatiile evanghelice despre Drumul Crucii.

Traditia crestina, care s-a aplecat cu deosebita evlavie asupra Sfintelor Patimi, imparte Drumul Crucii in douasprezece stari sau trepte, si anume:
1. Domnul este batjocorit si supus chinurilor in pretoriu.
2. Domnul ia Crucea in spate si porneste spre Golgota.
3. Epuizat de chinuri si zdrobit de greutatea Crucii, Domnul cade.
4. Maica Domnului isi face loc prin multime si incearca sa-si ajute Fiul.
5. Simon Cirineul este silit de ostasi sa duca Crucea lui Iisus.
6. Veronica, ofera Mantuitorului o mahrama, ca sa-si stearga fata.
7. Domnul cade din nou, la iesirea din cetate.
8. Spre dealul Golgotei, fiicele Ierusalimului plang pe Domnul.
9. Aproape de locul Rastignirii, Domnul cade pentru a treia oara.
10. La locul Rastignirii, Domnul este desbracat si pregatit pentru crucificare.
11. Domnul este pironit pe Cruce.
12. Domnul isi da viata pentru mantuirea lumii.

Sa facem acum un scurt rezumat al evenimentelor rastignirii, asa cum reiese din relatarile celor patru evanghelisti :

Ora 9 dimineata, vineri, in primavara anului 31 d.Hr. Iisus, epuizat de nesomn, de lunga judecare si de biciuirea salbatica la care a fost supus, ajunge pe Golgota insotit de soldatii romani si de norod. Crucea ii este adusa de un anume Simon din Cirene. Fara sa opuna nici cea mai mica rezistenta, Mantuitorul se intinde de bunavoie pe cruce. Pentru a-l anestezia, I se da sa bea vin amestecat cu fiere, insa El refuza. In timp ce e tintit pe cruce, in dureri cumplite pe care nu le putem intelege, Iisus se roaga pentru calaii Sai: “Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac.”

Hainele Ii sunt impartite de catre soldatii romani care au executat crucificarea, iar deasupra capului Ii este pusa inscriptia :”Iisus, regele iudeilor”, in limbile ebraica, latina si greaca. Urmeaza o avalansa de batjocuri, hule si huiduieli venite din partea conducatorilor religiosi iudei, a trecatorilor si a talharilor rastigniti impreuna cu El.

Probabil, dupa o ora sau doua de la rastignire, are loc convertirea unuia dintre talhari, caruia Domnul ii promite: “Adevarat iti spun astazi, vei fi cu Mine in rai.” Apoi, spre amiaza , Iisus o incredinteaza pe Mama Sa in grija lui Ioan, ucenicul iubit.

La amiaza, ora 12, sau “ceasul al saselea” dupa modul de calculare al timpului la evrei, peste Golgota si peste intreaga tara se asterne intunericul. Acesta dureaza circa trei ore, de la ora 12 la ora 15. In aceste trei ore Iisus trece prin suferinte sufletesti pe care niciodata nu le vom intelege. In acest interval de timp Iisus rosteste ultimele Sale patru cuvinte:
“Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?”
“Mi-e sete.” Febra, deshidratarea, pierderile de sange faceau ca cel rastignit sa simta o sete ucigatoare. I se da sa bea otet si, dupa ce ia otetul, suferintele Sale fiind pe sfarsite, urmeaza strigatul:
“S-a sfarsit!” Apoi Iosus rosteste ultimele cuvinte:
“Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul”

La ora trei dupa amiaza, adica “ceasul al noualea”, Mantuitorul aduce jertfa suprema. Ca o pecetluire a acestei jertfe, ca un semn ca ea a fost primita de cer, dar si ca un semn al sfasierii inimii Tatalui care-Si vedea Fiul mort, au loc trei evenimente deosebite:
1. Are loc un mare cutremur de pamant
2. Perdeaua din interiorul Templului, cea care despartea Sfanta de Sfanta sfintelor, se sfasie.
3. Se deschid unele morminte ale sfintilor. Apoi urmeaza grabirea mortii celor doi talhari, trupul lui Iisus fiind strapuns in coasta pentru a se verifica daca a murit.